Sufletul slav este
minunat. Am cunoscut multe femei superbe, care m-au fascinat de-a lungul
timpului şi care mi-au lăsat o impresie vie, de nealterat!
Dar una face excepţie. Se numeşte Galina. O şatenă
temperamentală, cultă, un suflet de aur. Nu mai suntem împreună! Din cauza
mea...
Rămâne un
mister cum am putut să fiu atât de orbit şi să o pierd pe Galina, o ucrainiancă
de pus pe rană. Am cunoscut-o prin intermediul reţelei fantastice de
socializare Facebook.
Imediat,
chipul ei superb şi privirea pătrunzătoare m-au atras magnetic. Am vrut aşadar
să o cunosc. Dar nu virtual, cum se îmtâmplă cel mai adesea în astfel de
împrejurări, ci concret, real.
Am
discutat luni de zile pe chat, ca doi îndrăgostiţi. Ne descopeream pasiuni comune,
slăbiciuni, ne cunoşteam tabieturile, ne plăceam cu adevărat. Era o plăcere de
nedescris să conversez cu Galina şi vă mărturisesc că abia aşteptam clipa în
care să intru în contact cu ea.
Eram
foarte emoţionat şi singur mă înţelegeţi, nu? Un îndrăgostit sentimental,
capabil de orice! Ne-am obişnuit repede să nu treacă nici o singură zi fără a discuta măcar
10 minute, care pentru mine, cel puţin, reprezentau momente de fericire şi de
glorie, dătătoare de speranţe.
Viaţa mea
s-a schimbat însă total în clipa în care m-am hotărât să o vizitez în Ucraina,
la Kiev. O decizie de neclintit, pe care am dus-o la bun sfârşit.
Galina s-a
bucurat imens de perspectiva iniţiativei şi a vizitei mele. Era cât se poate de
nerăbdătoare! Zile întregi vorbeam numai despre asta, căci ideea ne-a acaparat
absolut şi ne-a încins spiritele.
Meticulos,
am pus la punct detaliile călătoriei mele în ţara vecină şi într-un final, am
plecat la Kiev, cu avionul. Cu orice risc!
Nu ştiam
ce mă putea aştepta acolo dar eram pregătit pentru orice, de dragul Galinei.
Eram extaziat, dornic de a o cunoaşte real. Tremuram. Aveam zeci de planuri şi
de scenarii.
Galina m-a
aşteptat la aeroportul din Kiev. De cum am văzut-o, am recunoscut-o. Şi vreau
să vă povestesc că era strălucitoare, cu mult mai frumoasă decât mi s-a
prezentat în pozele de pe Facebook. O femeie de vis.
Mă şi
întrebam, cu nespusă mândrie, ce noroc a dat peste mine pentru ca o asemenea
făptură să se apropie şi chiar să se îndrăgostească tocmai de persoana mea.
Numai că sentimentele sunt cu adevărat ciudate de multe ori şi le respect.
Galina era a mea, se vedea clar, de la o poştă. Mi-a sărit în braţe şi m-a
sărutat îndelung, cu voluptate, nu-i păsa de oamenii din jur.
În fine,
aveam în braţe o iubită perfectă, râvnită probabil de mulţi şi dorită de mine,
care acum îmi aparţinea. Ne-am dus direct acasă la ea cu un taxi şi nu vă
ascund că am făcut dragoste.
Totul a
fost repede, ca un uragan. M-a cucerit sub toate formele. Ne simţeam împliniţi
de parcă eram o familie deja, deşi nu ne cunoşteam real decât de câteva ore.
Dar cât de intense!
Galina nu
are tată. I-a murit în timpul războiului pe care sovieticii l-au purtat în
Afganistan. Mama ei nu locuia cu ea, ci undeva la ţară în apropiere de Kiev. Nu
are surori sau fraţi.
S-a ataşat
uluitor de repede de mine. Mi-a plăcut enorm faptul că se dovedea mămoasă, nu
doar iubitoare cu mine. De fapt, dorea să mă simt în paradis în cuibuşorul ei
şi chiar să nu mai plec de la ea niciodată. Să rămânem împreună.
Evident,
aveam aceleaşi idei, simţeam la fel ca şi Galina. Ştiam asta încă înainte de a
pleca eu din România, doar că acum, după ce am văzut-o şi s-au petrecut multe
între noi, ele s-au accentuat şi consolidat.
Eram
foarte emoţionat de a fi împreună cu ea, de a ne bucura de fiecare secundă pe
care o petreceam împreună. Între noi au existat scene teribil de motivante,
care ne-au făcut să credem pe bună dreptate că viitorul nostru nu putea fi
decât unul comun.
La Kiev am
stat o săptămână. Una de neuitat, superbă. Am fost de nenumărate ori pe punctul
de a face pasul decisiv şi de a rămâne acolo, cu Galina. Mă atrăgea mult, ne
înţelegeam şi ne respectam. Aveam toate motivele să o consider aleasa inimii
mele.
Nu doream
să pun capăt relaţiei noastre amoroase prin plecarea mea în ţară, se înţelege.
Acum, drumurile se complicau şi existau multe legături sentimentale cu frumoasa
Galina, pe care nu doream sub niciun chip să le rup.
În ultima
zi, ţin minte perfect, ne-a cuprins o melancolie de nedescris. Nici eu şi nici
Galina nu doream să ne despărţim. Parcă simţeam că se va îmtâmpla ceva rău. Dar
speram ca iubirea noastră frumoasă să dureze, în pofida distanţei care ne
despărţea. Numai una geografică....
Eram
confuz. Noaptea de adio a fost magnifică, de povestit. Fantastică. Galina
plângea. A plâns mult, de altfel. Nu suport să o ştiu departe de mine...
Totuşi, criza asta şi distanţa au distrus iubirea noastră.
Sunt
aproape sigur că sentimentele pe care le nutrea faţă de mine au împins-o la un
asemenea gest.
Şi eu am
vărsat lacrimi. De bucurie, de dor de ea, de faptul că cine ştie, poate că nu o
voi mai vedea niciodată. Lacrimi sincere! Nevinovate! O iubire cu adevărat
mare.
Eram
copleşiţi de sentimentele năvalnice care ne asaltau non stop. Profilul ei
frumos mi-a rămas în memorie cu plăcere. Eram constrânşi de viaţă să nu mai fim
împreună, să ne refugiem fiecare în carapacea sa.
Exact în
aceste momente a izbucnit melancolia despre care vă vorbeam. Starea noastră de
spirit, multă vreme contemplativă şi sigur pozitivă, s-a deteriorat treptat, pe
măsură ce se apropia cu paşi foarte repezi plecarea mea inevitabilă din
Ucraina. Dar ce puteam să fac?
Da, sigur,
aş fi vrut să opresc timpul în loc, să rămân pe vecie cu superba Galina.
Rafinată şi inteligentă, mămoasă, adică exact pe gustul meu. Ah, nu!
Viaţa este
de multe ori ciudată, destinul nedrept. Doream să fiu simplu, umil, cu ea,
numai cu ea, să trăim în continuare povestea noastră de dragoste. Am trăit o
experienţă fantastică, lipsită de orice ambiţie şi de egoism.
Uf,
inevitabilul s-a produs. Am revenit în ţară răvăşit, cu gândul ţintă numai la
Galina mea, care efectiv m-a fermecat.
A fost o
victorie amară! Aşa consider, din moment ce nu am putut să rămân cu frumoasa
ucrainiancă care mi-a cucerit inima. Poate că rar am parte de nebunii frumoase,
ca aceasta.
Distanţa
şi-a spus însă cuvântul, din păcate. Cum se întâmplă, tot prin intermediul
Facebook, am cunoscut o blondină superbă, din Braşov, Oana se numeşte. Mereu
insistentă, provocatoare, dornică. M-a cucerit pas cu pas.
Dar cel
mai rău, cred, este faptul că a reuşit să mă îndepărteze sistematic de Galina.
Iubăreaţă, prezentă des în viaţa mea, Oana a pus piciorul des în prag, cum se
spune şi m-a acaparat total, fără probleme.
S-a mutat
la mine între timp şi asta a complicat situaţia faţă de Galina radical. Oana
este foarte posesivă şi geloasă. Poate că are dreptate, nu ştiu. Oscilez. Sunt
încă confuz şi-mi vine tare greu să accept această realitate. Mă fascinează,
este cu mine şi totuşi tânjesc după cealaltă femeie. Care greşeşte?
Cornel, Bruxelles
P. S.- Trebuie să precizez cu sinceritate că în
toate demersurile mele am fost ajutat cu bunătate de măicuţa Teofana, care a
fost un nesperat sprijin pentru mine. Mulţumesc mult!
Contact: 0757.538412
